ÎNTĂRÂT'A, întăr'ât, vb. I. 1. Tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a aţâţa, a asmuţi, a zădărî (un animal). 2. Tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦ Refl. A se însufleţi, a se entuziasma, a se înflăcăra. 3. Refl. A se porni cu violenţă, a se intensifica, a se înteţi. [Var.: (pop.) întăr'a, întârt'a vb. I] - Lat. ◊interritare.
Sursă : DEX'98 (17480)  - valeriu

A (se) întărâta ≠ a (se) linisti, a (se) domoli, a (se) potoli
Sursă : Antonime (68407)  - siveco

ÎNTĂRÂT'A vb. 1. v. asmuţi. 2. v. instiga. 3. v. înfuria.
Sursă : Sinonime (189980)  - siveco

întărât'a vb., ind. prez. 1 sg. întărât, 3 sg. si pl. întărâtă
Sursă : DOR (256018)  - siveco

A SE ÎNTĂRÂT'A mă întărât intranz. 1) (despre procese, fenomene etc.) A se desfăsura din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se înteţi; a se intensifica. 2) (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se înfoca. /<lat. intercitare
Sursă : NODEX (340433)  - siveco

A ÎNTĂRÂT'A întărât tranz. (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare; a zădărî; a aţâţa; a incita; a stârni. /<lat. intercitare
Sursă : NODEX (340432)  - siveco